Delta Dunarii - potential turistic natural si antropic

Potenţialul turistic natural

 

 

Foarte rar populată, în veşnică formare şi transformare, Delta Dunării constituie  un teren favorabil pentru dezvoltarea unei flore şi faune specifice  şi unice în Europa, cu nenumarate specii interesante şi rare. Bogaţia faunistică a Deltei se manifestă atât pe uscat cât şi în mediul acvatic. Delta reprezintă în Europa teritoriul cu cea mai variată şi bogată faună terestră legată de apă prin modul său de viaţă, reprezentată în primul rând prin păsările migratoare.

“Paradisul păsărilor” - cum mai este denumită Delta Dunării - este una dintre cele mai întinse zone umede din lume şi cea mai mare zonă de stufărişuri de pe glob, fiind“casa” ideală pentru cele peste 5500 de specii de floră şi faună. Un ţinut exotic cu peste 1200 de specii de arbori şi plante, cu cea mai bogată faună ornitologică de pe continent  (mai mult de 300 de specii, printre care colonii unice de pelicani) şi ihtiologică (150 de specii, din care amintim heringul de Dunare şi sturionii, de la care se obţine preţiosul caviar). În acest ţinut poposesc peste 300 de specii de păsări, unele dintre acestea venind de la distanţe foarte mari, respectiv din China şi India. Delta este un loc de popas natural pentru păsările migratoare. Pelicanul obişnuit este păsărea cea mai reprezentativă pentru această zonă, el fiind răsfăţatul acestui paradis al păsărilor.

Cel mai bun mijloc pentru cei ce doresc să descopere lumea păsărilor în habitatul lor, este de a se apropia cu o barcă pescărească, deoarece păsările sunt obişnuite cu acestea şi nu se sperie.

Grindul Letea, dunele de nisip, rezervaţia de colonii de păsări de la Perişor-Zătoane, Uzlina- Crişana, Goloviţa şi Insula Sacalin sunt locuri unicat, ce atrag în fiecare an mii de turişti din cele mai îndepartate colţuri ale lumii.

Un adevărat paradis pentru cei ce doresc să descopere o natură sălbatică, dar şi să guste un peşte de calitate, inclus în majoritatea meniurilor locale, Delta Dunării rămâne o adevarată provocare pentru iubitorii de natură. Pe unele grinduri se practică cultura plantelor, pe altele există izlazuri pentru cresterea animalelor.Navigaţia pe braţe şi
trasportul pe canale este o altă preocupare a localnicilor. Caleidoscop al unor peisaje mereu inedite, paradisul păsărilor şi trestiilor, al puzderiilor de peşti - Delta Dunării este o regiune de mare frumuseţe turistică şi de un real interes ştiinţific.În perioada verii, Delta Dunării devine o destinaţie a celor care doresc să se relaxeze, departe de zgomotul oraşelor, în liniştea deplină ce caracterizează această împărăţie a apelor. De
asemenea, vara este anotimpul când încep să vină pescari sportivi din toate colţurile României, dar şi din străinătate, în căutarea unor memorabile partide de pescuit.

 

Dunele de nisip
 

În partea de vest a satului Caraorman, la aproximativ 500m de acesta, s-au format dune de nisip foarte fin, ce mai pot fi întalnite doar în trei arii din Europa. Herodot si Polybiu amintesc în scrieriile lor de mari acumulări de nisip la gurile Dunării ("un banc de nisip de aproape 1000 de stadii (167 Km) la o depărtare de uscat cale de o zi." - Polybiu).

Aceste dune de nisip din Caraorman s-au format transvesal pe direcţia de curgere a Dunării şi alături de cele formate pe grindul Letea reprezintă porţiuni din “cordonul iniţial”, ce a blocat golful Tulcea, transformându-l într-o lagună.

Dunele de nisip, de origine marină, au înălţimi de până la 7-9 m şi sunt semimobile, vântul transportând nisipul şi grupându-l în jurul plantelor mai putenice. În imagine este prezentată duna numită Cuibisca (nume ce provine de la lacul din apropiere Cuibida). In urmă cu 20 ani aceasta era foarte înaltă, având în vârf plantat un copac ce a fixat nisipul în jurul lui. Cele două proeminenţe din dreapta erau la baza acestei dune, dar după ce arborele din vârf s-a uscat, vântul a spulberat nisipul şi a redus înălţimea dunei în favoarea întinderii ei. Astfel cele două tufişuri de la bază sunt în prezent un suport pe care vântul construieşte o altă dună.

 

Pădurea Caraorman
Pe un teren nisipos de origine marină s-a dezvoltat o pădure de stejari. Stejarii vechi, cu ramuri impunătoare şi vegetaţia bogată, fac o umbră atât de deasă încât există locuri foarte întunecoase, care au dat numele pădurii (etimologia cuvântului înseamnă “Pădurea Neagră”). O mare curiozitate sunt lianele (Periploca graeaca de origine mediteraneană, cu o lungime de 25 m, unică în Europa), care atinge aici liminata nordică de răspândire. Aceste liane alături de alte plante agăţătoare cum ar fi: vţta-de-vie sălbatică, iedera, hameiul şi curpenul conferă acestei păduri un aspect subtropical.

Delta Dunării numără peste 1615 specii de plante, reprezentând circa o treime din totalul speciilor cunoscute în flora României. Dintre arborii din Pădurea Caraorman putem enumera: stejari seculari, ulmi, sălcii, plopi albi şi negri, arini, frasini pufoşi, aceştia din urmă fiind o raritate botanică. Aici cuibăreşte vulturul codalb.

În padurea Caraorman cel mai cunoscut loc este  Fântâna Vânătorilor, acolo unde se gaseşte cel mai mare stejar din Deltă. Datorită crengilor care s-au întins şi pe sol acesta poartă numele de  Stejarul îngenuncheat, având o vârstă  de 400 de ani şi o circumferinţă de 4 m.

In 1940 Padurile Caraorman şi Letea au fost declarate monument al naturii.

 

§         Pădurea Letea este pădurea-monument aflată la 7 km sud de comuna Periprava (braţul Chilia). S-a dezvoltat pe grindul cu acelaşi nume, în fâşii (hasmâcuri); prezintă plante agăţătoare de origine mediteraneană, sub forma lianelor, între arbori specifici – stejari brumării (seculari de peste 25 m înălţime), gârniţă, ulmi, arini, plopi alb şi negri, sălcii, fraşini pufoşi (raritate botanică). Din punct de vedere faunistic adăposteşte vulturi codalbi, şerpi şi vipere.

 

 

Plaja din Caraorman – "Fazenda beach"
 

Este un loc preferat de turiştii care vin la Caraorman pentru a face plajă şi pentru a înnota în siguranţă. Spre capăt, canalul Crişan-Caraorman se lărgeşte şi se transformă într-un port, iar lipsa curentului pe ultima porţiune (de 1,5 Km) a acestuia determină o limpezire a apei. Pe malul vestic al canalului există o zonă cu nisip fin, care rivalizează cu cel de pe plajele de pe litoral, unde se face plajă şi se poate înnota fară riscuri. Malul lin, cu pantă domoală şi absenţa curenţilor permit copiilor si începătorilor să înnoate în siguranţă. Căldura toridă de peste zi nu poate fi anulată decât de o baie bună în apele limpezi ale canalului. Sezonul de plajă este din luna iunie şi până la începutul lunii septembrie. O zi însorită la Caraorman face ca micuţa plajă să fie neîncăpătoare pentru turiştii veniţi în vacanţă. Plaja din Caraorman este cea mai atractivă din Deltă şi datorită faptului că este un excelent loc pentru fotbal şi beach-volley.

 

§         PLAJA (din Sf.Gheorghe) - Plaja maritimă are o lăţime variabilă, cuprinsă între 40 - 100 m, şi o lungime amenajabilă de circa 6 km. Nisipul este fin, iar dunele de nisip (înalte de 0,75 - 1,50 m) constituie un rezervor pentru reîmprospătarea şi amenajarea plajei.

 

 

 

§         Plaurii – insulele plutitoare

 

Plaurii sunt insule plutitoare formate dintr-un amestec de rădăcini, ierburi, stuf, resturi organice şi sol. Foarte importanţi în constituirea plaurilor sunt rizomii de stuf (tulpinile subterane), în care se acumulează gaze, ceea ce duce la ridicarea stratului respectiv şi ruperea lui în urma acţiunii valurilor. Grosimea lor variază între 0,50 şi 1,50 m. Plaurii ocupă în Delta Dunării o suprafaţă întinsă, în funcţie de nivelul apei şi de grosimea lor plaurii pot fi:

§         mobili, deplasându-se pe lacuri la voia întâmplării sub acţiunea vântului şi a curenţilor de apă;

§         împotmoliţi, în zonele mai puţin adânci, atunci când nivelul apei este mic;

§         fixaţi de alţi plauri împotmoliţi, sub aceştia însă existând un strat de apă, care reprezintă un excelent habitat pentru anumite specii de peşti cum ar fi: somn, crap, caras, etc.

 

Delta Dunării reprezintă cea mai întinsă zonă compactă de stufarişuri din lume (1560 km2). Această dinamică a plaurilor este foarte periculoasă deoarece pot fi închise anumite canale, naviagaţia devenind foarte anevoioasă. De asemenea, un alt neajuns este faptul că plasele pescarilor pot fi târâte sau rupte de aceşti plauri mobili. Căile de acces obturate se eliberează mai greu, iar când plaurii sunt bine împotmoliţi se taie cu ferăstrăul culoare înguste pentru trecerea lotcilor. În anumite locuri, unde se circulă mai rar şi cu lotci mai mici şi mai uşoare, se trage efectiv barca peste plauri.

 

 

Lacul Lumina
 

Cea mai largă dezvoltare a plaurului se gaseşte în complexul lacustru Roşu-Puiu-Lumina.

Plaurii pot fi comparaţi cu nişte bucăţi de puzzle împinse de vânt pe suprafaţa unui lac, aşezându-se la întâmplare într-un colţ al acestuia. Având diferite forme si dimensiuni între aceştia rămân goluri, ochiuri de apă ("japse") unde se pescuieşte cu succes. Lacurile Lumina şi Puiu sunt despărţite de un perete de plaur destul de firav. În anumite locuri sub aceşti plauri între cele 2 lacuri există culoare de legatură, prin care circulă şi peştele. Pescarii cu experienţă întind vârse în aceste locuri, încercând să intre cu plasele lor cat mai mult sub plauri.

 

§         Lacul Murighiol înseamnă „Lacul violet” în limba turcă, denumire ce provine de la culoarea apelor bogate în săruri şi cu namol mineralizat. Comuna Murighiol este vizitată de turişti şi în scopuri terapeutice nu numai pentru frumuseţea peisajului, liniştea zonei şi pasiunea pentru pescuit.

 

§         Zona Vatafu-Lunguleţ

    Vatafu - Lunguleţ (1.625 ha): zona este situată în complexul lacustru Roşu - Puiu cuprinzând bazine acvatice naturale, lacurile Porcu, Porculeţ, etc. Este delimitată la nord de canalul Vatafu-Impuţita; la est de prelungirea grindului Puiu iar la vest de japsa Vatafu, de la canalul Vatafu-Impuţita la Lacul Lumina.
    Zona prezintă un interes deosebit prin faptul ca aceasta cuprinde forme diverse de relief: grinduri, jepse, depresiuni, formaţiuni de plauri plutitori şi fixaţi, pajişti halofile şi este caracterizată în principal de existenţa biocenozelor adaptate la condiţiile de viaţă eurohaline. Complexul de lacuri şi grinduri fluvio-marine reprezintă de asemenea prin formaţiunile de plaur, floră şi faună specifice acestor biotopi preponderenţi stuficoli, un important loc de cuibărit pentru stârcul pitic şi cormoranul mic în colonii mixte de ardeidae.

 

§         Gârla Impuţită

 Foarte frecvent vizitat este traseul sudic Sulina - Canalul Busurca, pe varianta Gârla Impuţită, despre care se crede că este un vechi braţ al Dunării. Apele sale conţin diferite materii sub formă coloidală în stare de descompunere. Fenomenul biologic de descompunere se datorează sulfo-bacteriilor. Când apele cresc, cele aflate în această gîrlă rup cordonul litoral, deversându-se în mare, iar atunci când apele viciate se scurg, deasupra gârlei staruie un miros de hidrogen sulfurat. De aici, şi denumirea acestei gârle.

 

COMPLEXUL LAGUNAR RAZIM-SINOE   (RAZIM)(spre Jurilovca, 20km) - Lac natural. Complex lagunar, pe ţărmul Mării Negre, cel mai întins din ţară. Este alcătuit din Lacul Razim propriu-zis - 415kmp; Lacul Sinoe - 171, 5kmp;  Lacul Goloviţa - 80kmp; Lacul Zmeica - 54,6kmp; Lacul Babadag – 30kmp; Lacul  Tuzla – 10kmp, Lacul Istria – 9kmp; lacurile Calica si Agighiol – 2kmp. Suprafaţa totală este de aproximativ 800kmp. Adâncimea maximă - 3,5 m. În interiorul complexului lagunar se află câteva insule: Popina, Bisericuţa, Istria, iar ţărmul este foarte accidentat cu numeroase sinuozităţi, peninsule şi capuri: Capul Dolojman, Capul Iancina etc. Complexul este inclus în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Pe ţărmul său se află ruinele unor cetăţi antice: Heraclea, Enisala, Argamum.

Natura complexului lagunar Razelm, fără a se îndepărta prea mult de Deltă, are o înfăţişare deosebită: o vastă întindere de apă, iar în jurul ei o luxuriantă dantelă de vegetaţie. Pe Razelm înnoată pelicani, lebede, raţe, gîşte sălbatice. Aici se desfăşoară o navigaţie intensă; vasele pescăreşti circulă în diferite direcţii: spre Doloşman, Portiţa, Periteaşca,Jurilovca,Dranov.

Insula Popina, situată pe Lacul Razim, cu suprafaţa sa de natură calcaroasă ,cu o întindere de cca 102,5 ha şi o înălţime maximă de 47 m,  a fost declarată rezervaţie naturală.

Periteasca – Bisericuţa - Gura Portiţei este un punct turistic deosebit de atrăgător conferit de legatura care se face între apele mării şi cele ale complexului Razim - Sinoe; cei peste 200 m ale deschiderii naturale ale Portiţei au fost blocaţi cu zeci de tone de calcare aduse dinspre Capul Doloşman. Aici este o cherhană şi un popas turistic unde bineînţeles se servesc numeroase preparate din peşte incluzând şi celebrul borş de peşte lipovenesc. Periteasca – Bisericuţa - Gura Portiţei este rezervaţie ornitologicşă întinzându-se pe aprox. 4000 ha, un loc potrivit pentru existenţa păsărilor obişnuite cu o salinitate mare a mediuluii, fiind totodată şi popas pentru păsările călătoare şi, bineînţeles, un motiv în plus pentru turişti să viziteze acest loc deosebit.



Prin Hotărârea nr. 953 din 27 august 1990 a Guvernului României, întreaga Deltă a Dunării a fost declarată  REZERVAŢIE A BIOSFEREI.

 Pe fondul rezervaţiilor principale şi secundare existente - determinate de necesitatea conservării procesului natural de evoluţie, ocrotirii faunei şi florei specifice - au fost precizate incinte strict protejate cu o suprafaţa de cca 50.000 de hectare. Pot fi observate, în mare, trei unitaţi distincte:

 I.  Roşca - Buhaiova - Letea, puncte de reper ale perimetrului celor 12.000 de hectare localizate în depresiunea Matiţa din nordul Marelui M (braţul Sulina). Lacul Roşca, Merhei şi o îmbinare de ghioluri, mlaştini stuficole, plauri găzduiesc mari colonii de pelicani, egrete, stârci, ţigănuşi, lopătari.

II.  Sacalin - Zătoane se întinde în sudul comunei Sfântu Gheorghe pe cca 21.000 de hectare limitrofe litoralului. Este o succesiune de grinduri cu lacuri izolate, zone mlăştinoase, ape fluviale şi salmastre, bălţi nisipite, stuf, travesate de dune paralele. Lacurile Zătoane, în special, sunt locuri de pasaj, de popas şi de clocit pentru lebedele mute, stârcii albi, roşii şi galbeni, ţigănuşi, lopătari.

III.  Periteasca - Bisericuţa - Gura Portiţei continuă spre sud rezervaţia precedentă, cu peste 4.000 de hectare. Se individualizează prin grinduri uscate scăldate de apele mării ori ale lacului Razim, prielnice mai cu seamă existenţei păsărilor de ţărm cu sărătură şi celor în pasaj.

În total sunt nominalizate 18 zone strict protejate. Se adaugă celor de mai sus Raducu (2.500 ha), Nebunu (115 ha), Rodundu (228 ha), Potcoava (652 ha), Vătafu-Lunguleţu (1.625 ha), Caraorman (2.250 ha), Sărături-Murighiol (87 ha), Erenciuc (50 ha), Belciug (110 ha), Popina (98 ha), Capul Dolosman (125 ha), grinduri Lupilor (2.075 ha) si Chituc (2.300 ha), Istria-Sinoie (400 ha).

Conform amintitei legi de protecţie, aprobarea oricarei deplasări în zona este de competenţa Administratiei REZERVAŢIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII (RBDD).